2:1 Voi knwivq wtiyi, frayilor, cq venirea noastrq la voi n`a fost zadarnicq.
2:2 Dupqce am suferit wi am fost batjocoriyi kn Filipi, cum wtiyi, am venit plini de kncredere kn Dumnezeul nostru, sq vq vestim Evanghelia lui Dumnezeu kn mijlocul multor lupte.
2:3 Cqci propovqduirea noastrq nu se kntemeiazq nici pe rqtqcire, nici pe necurqyie, nici pe viclenie.
2:4 Ci, fiindcq Dumnezeu ne -a gqsit vrednici sq ne kncredinyeze Evanghelia, cqutqm sq vorbim awa ca sq placem nu oamenilor, ci lui Dumnezeu, care ne cerceteazq inima.
2:5 Kn adevqr, cum bine wtiyi, niciodatq n`am kntrebuinyat vorbe mqgulitoare, nici haina lqcomiei: martor este Dumnezeu.
2:6 N`am cqutat slavq dela oameni: nici dela voi, nici dela alyii, dewi, ca apostoli ai lui Hristos, am fi putut sq cerem cinste.
2:7 Dimpotrivq, ne-am arqtat blknzi kn mijlocul vostru, ca o doicq ce-wi crewte cu drag copiii.
2:8 Astfel, kn dragostea noastrq fierbinte pentru voi, eram gata sq vq dqm nu numai Evanghelia lui Dumnezeu, dar chiar wi viaya noastrq, atkt de scumpi ne ajunseserqyi.
2:9 Vq aduceyi aminte, frayilor, de osteneala wi munca noastrq. Cum lucram zi wi noapte, ca sq nu fim sarcinq niciunuia din voi, wi vq propovqduiam Evanghelia lui Dumnezeu.
2:10 Voi sknteyi martori, wi Dumnezeu deasemenea, cq am avut o purtare sfkntq, dreaptq wi fqrq prihanq fayq de voi, cari credeyi.
2:11 Wtiyi iarqw cq am fost pentru fiecare din voi, ca un tatq cu copiii lui: vq sfqtuiam, vq mkngkiam wi vq adeveream,
2:12 sq vq purtayi kntr`un chip vrednic de Dumnezeu, care vq cheamq la Kmpqrqyia wi slava Sa.
2:13 Deaceea mulyqmim fqrq kncetare lui Dumnezeu cq, atunci cknd ayi primit Cuvkntul lui Dumnezeu, auzit dela noi, l-ayi primit nu ca pe cuvkntul oamenilor, ci, awa cum wi este kn adevqr, ca pe Cuvkntul lui Dumnezeu, care lucreazq wi kn voi cari credeyi.
2:14 Cqci, frayilor, voi ayi cqlcat pe urmele Bisericilor lui Dumnezeu, cari sknt kn Hristos Isus, kn Iudea; pentrucq wi voi ayi suferit din partea celor de un neam cu voi aceleawi rele, pe cari le-au suferit ele din partea Iudeilor.
2:15 Iudeii acewtia au omorkt pe Domnul Isus wi pe prooroci, pe noi ne-au prigonit, nu plac lui Dumnezeu, wi sknt vrqjmawi tuturor oamenilor,
2:16 cqci ne opresc sq vorbim Neamurilor, ca sq fie mkntuite. Astfel, ei totdeauna pun vkrf pqcatelor lor. Dar, la urmq, i -a ajuns mknia lui Dumnezeu!
2:17 Noi, frayilor, dupq ce am fost despqryiyi cktqva vreme de voi, cu faya dar nu cu inima, am avut cu atkt mai mult dorinya sq vq vedem.
2:18 Astfel, odatq, wi chiar de douq ori, am voit (eu, Pavel, cel puyin) sq venim la voi; dar ne -a kmpedecat Satana.
2:19 Cqci cine este, kn adevqr, nqdejdea, sau bucuria, sau cununa noastrq de slavq? Nu sknteyi voi, knaintea Domnului nostru Isus Hristos, la venirea Lui?
