64:1 ,,O! de ai despica cerurile, wi Te-ai pogork, s`ar topi munyii knaintea Ta,

64:2 ca de un foc care aprinde vreascurile, ca de un foc care face apa sq dea kn clocot! Yi-ar cunoawte atunci vrqjmawii Numele, wi ar tremura neamurile knaintea Ta!

64:3 Cknd ai fqcut minuni la cari nu ne awteptam, Te-ai pogorkt, wi munyii s`au zguduit knaintea Ta,

64:4 cum niciodatq nu s`a pomenit, nici nu s`a auzit vorbindu-se, wi cum nici n`a vqzut vreodatq ochiul awa ceva: anume ca un alt dumnezeu afarq de Tine sq fi fqcut asemenea lucruri pentru cei ce se kncred kn El.

64:5 Tu iewi knaintea celor ce kmplinesc cu bucurie dreptatea, celor ce umblq kn cqile Tale, wi kwi aduc aminte de Tine. Dar Te-ai mkniat, pentrucq am pqcqtuit: vom suferi noi vecinic, sau putem fi mkntuiyi?

64:6 Toyi am ajuns ca niwte necurayi, wi toate faptele noastre bune sknt ca o hainq mknjitq. Toyi skntem ofiliyi ca o frunzq, wi nelegiuirile noastre ne iau ca vkntul.

64:7 Nu este nimeni care sq cheme Numele Tqu, sau care sq se trezeascq wi sq se alipeascq de Tine: de aceea ne-ai ascuns Faya Ta, wi ne lawi sq pierim din pricina nelegiuirilor noastre.``

64:8 Dar, Doamne, Tu ewti Tatql nostru; noi skntem lutul, wi Tu olarul, care ne-ai kntocmit: skntem cu toyii lucrarea mknilor Tale.

64:9 Nu Te mknia prea mult, Doamne, wi nu-Yi aduce aminte kn veci de nelegiuire! Privewte dar, spre noi, cqci toyi skntem poporul Tqu.

64:10 Cetqyile Tale cele sfinte sknt pustii; Sionul este pustiu, Ierusalimul o pustietate!

64:11 Casa noastrq cea sfkntq wi slqvitq, kn care pqrinyii nowtri ckntau laudele Tale, a ajuns pradq flacqrilor, wi tot ce aveam mai scump a fost pustiit.

64:12 Dupq toate acestea, Te vei opri Tu, Doamne? Vei tqcea Tu oare wi ne vei kntrista nespus de mult?``