4:1 Elifaz din Teman a luat cuvkntul wi a zis:

4:2 ,,Dacq vom kndrqzni sq-yi vorbim, te vei supqra? Dar cine ar putea sq tacq?

4:3 De multeori tu ai knvqyat pe alyii, wi ai kntqrit mknile slqbite.

4:4 Cuvintele tale au ridicat pe cei ce se clqtinau, wi ai kntqrit genunchii cari se kndoiau.

4:5 Wi acum, cknd este vorba de tine, ewti slab! Acum, cknd ewti atins tu, te turburi! Nu este frica ta de Dumnezeu sprijinul tqu?

4:6 Nqdejdea ta, nu -i neprihqnirea ta?

4:7 Adu-yi aminte, te rog: care nevinovat a perit? Cari oameni neprihqniyi au fost nimiciyi?

4:8 Dupq ckte am vqzut eu, numai cei ce arq fqrqdelegea wi samqnq nelegiuirea ki secerq roadele!

4:9 Aceia pier prin suflarea lui Dumnezeu, nimiciyi de vkntul mkniei Lui.

4:10 Mugetul leilor knceteazq, dinyii puilor de lei sknt zdrobiyi!

4:11 Leul bqtrkn piere din lipsq de pradq, wi puii leoaicei se risipesc.

4:12 Un cuvknt s`a furiwat pknq la mine, wi urechea mea i -a prins sunetele uwoare.

4:13 Kn clipa cknd vedeniile de noapte frqmkntq gkndul, cknd oamenii sknt cufundayi kntr`un somn adknc,

4:14 m`a apucat groaza wi spaima, wi toate oasele mi-au tremut.

4:15 Un duh a trecut pe lkngq mine... Tot pqrul mi s`a sbkrlit ca ariciul...

4:16 Un chip cu o knfqyiware necunoscutq era knaintea ochilor mei. Wi am auzit un glas care woptea kncetiwor:

4:17 ,,Fi-va omul fqrq vinq knaintea lui Dumnezeu? Fi-va el curat knaintea Celui ce l -a fqcut?

4:18 Dacq n`are kncredere Dumnezeu nici kn slujitorii Sqi, dacq gqsewte El greweli chiar la kngerii Sqi,

4:19 cu ckt mai mult la cei ce locuiesc kn case de lut, cari kwi trag obkrwia din yqrknq, wi pot fi zdrobiyi ca un vierme!

4:20 De dimineayq pknq seara sknt zdrobiyi, pier pentru totdeauna, wi nimeni nu yine seama de ei.

4:21 Li se taie firul vieyii: mor, wi tot n`au cqpqtat knyelepciunea!