104:1 Binecuvknteazq, suflete, pe Domnul! Doamne, Dumnezeule, Tu ewti nemqrginit de mare! Tu ewti kmbrqcat cu strqlucire wi mqreyie!

104:2 Te knvelewti cu lumina ca wi cu o manta; kntinzi cerurile ca un cort.

104:3 Cu apele Kyi kntocmewti vkrful locuinyei Tale; din nori Kyi faci carul, wi umbli pe aripile vkntului.

104:4 Din vknturi Kyi faci soli, wi din flqcqri de foc, slujitori.

104:5 Tu ai awezat pqmkntul pe temeliile lui, wi niciodatq nu se va clqtina.

104:6 Tu kl acoperisei cu adkncul cum l-ai acoperi cu o hainq; apele stqteau pe munyi,

104:7 dar, la ameninyarea Ta, au fugit, la glasul tunetului Tqu au luat -o la fugq,

104:8 suindu-se pe munyi wi pogorkndu-se kn vqi, pknq la locul, pe care li -l hotqrksei Tu.

104:9 Le-ai pus o margine, pe care nu trebuie s`o treacq, pentruca sq nu se mai kntoarcq sq acopere pqmkntul.

104:10 Tu faci sq ykwneascq izvoarele kn vqi, wi ele curg printre munyi.

104:11 Tu adqpi la ele toate fiarele ckmpului; kn ele kwi potolesc setea mqgarii sqlbatici.

104:12 Pqsqrile cerului locuiesc pe marginile lor, wi fac sq le rqsune glasul printre ramuri.

104:13 Din locawul Tqu cel knalt Tu uzi munyii; wi se saturq pqmkntul de rodul lucrqrilor Tale.

104:14 Tu faci sq creascq iarba pentru vite, wi verdeyuri pentru nevoile omului, ca pqmkntul sq dea hranq:

104:15 vin, care knveselewte inima omului, untdelemn, care -i knfrumuseyeazq faya, wi pkne, care -i kntqrewte inima.

104:16 Se udq copacii Domnului, cedrii din Liban, pe cari i -a sqdit El.

104:17 Kn ei kwi fac pqsqrile cuiburi; iar cocostkrcul kwi are locuinya kn chiparowi;

104:18 munyii cei knalyi sknt pentru yapii sqlbatici, iar stkncile sknt adqpost pentru iepuri.

104:19 El a fqcut luna ca sq arate vremile; soarele wtie cknd trebuie sq apunq.

104:20 Tu aduci kntunerecul, wi se face noapte: atunci toate fiarele pqdurilor se pun kn miwcare;

104:21 puii de lei mugesc dupq pradq, wi kwi cer hrana dela Dumnezeu.

104:22 Cknd rqsare soarele, ele fug knapoi, wi se culcq kn vizuinile lor.

104:23 Dar omul iese la lucrul squ, wi la munca lui, pknq seara.

104:24 Ckt de multe sknt lucrqrile Tale, Doamne! Tu pe toate le-ai fqcut cu knyelepciune, wi pqmkntul este plin de fqpturile Tale.

104:25 Iatq marea cea kntinsq wi mare: kn ea se miwcq nenumqrate vieyuitoare mici wi mari.

104:26 Acolo kn ea, umblq corqbiile, wi kn ea este leviatanul acela pe care l-ai fqcut sq se joace kn valurile ei.

104:27 Toate aceste vieyuitoare Te awteaptq, ca sq le dai hrana la vreme.

104:28 Le -o dai Tu, ele o primesc; Kyi deschizi Tu mkna, ele se saturq de bunqtqyile Tale.

104:29 Kyi ascunzi Tu Faya, ele tremurq; le iei Tu suflarea: ele mor, wi se kntorc kn yqrkna lor.

104:30 Kyi trimeyi Tu suflarea: ele sknt zidite, wi knoiewti astfel faya pqmkntului.

104:31 Kn veci sq yinq slava Domnului! Sq Se bucure Domnul de lucrqrile Lui!

104:32 El privewte pqmkntul, wi pqmkntul se cutremurq; atinge munyii, wi ei fumegq.

104:33 Voi cknta Domnului ckt voi trqi, voi lquda pe Dumnezeul meu ckt voi fi.

104:34 Fie plqcute Lui cuvintele mele! Mq bucur de Domnul.

104:35 Sq piarq pqcqtowii de pe pqmknt, wi cei rqi sq nu mai fie! Binecuvinteazq, suflete, pe Domnul! Lqudayi pe Domnul!