39:1 (Cqtre mai marele ckntqreyilor: Cqtre Iedutun. Un psalm al lui David.) Ziceam: ,,Voi veghea asupra cqilor mele, ca sq nu pqcqtuiesc cu limba; kmi voi pune frku gurii, ckt va sta cel rqu knaintea mea.``

39:2 Am stat mut, kn tqcere; am tqcut, mqcar cq eram nenorocit; wi totuw durerea mea nu era mai puyin mare.

39:3 Kmi ardea inima kn mine, un foc lquntric mq mistuia; wi atunci mi -a venit cuvkntul pe limbq, wi am zis:

39:4 ,,Doamne, spune-mi care este sfkrwitul vieyii mele, care este mqsura zilelor mele, ca sq wtiu ckt de trecqtor sknt.``

39:5 Iatq cq zilele mele sknt ckt un lat de mknq, wi viaya mea este ca o nimica knaintea Ta. Da, orice om este doar o suflare, orickt de bine s`ar yinea. -

39:6 Da, omul umblq ca o umbrq, se frqmkntq degeaba, strknge la comori, wi nu wtie cine le va lua.

39:7 Acum, Doamne, ce mai pot nqdqjdui eu? Kn Tine kmi este nqdejdea

39:8 Izbqvewte-mq de toate fqrqdelegile mele! Nu mq face de ocara celui nebun!

39:9 Stau mut, nu deschid gura, cqci Tu lucrezi.

39:10 Abate-Yi loviturile dela mine! Kmi iese sufletul supt loviturile mknii Tale.

39:11 Tu pedepsewti pe om, wi -l lovewti pentru fqrqdelegea lui: ki prqpqdewti, ca molia, ce are el mai scump. Da, orice om este doar o suflare.

39:12 Ascultq-mi rugqciunea, Doamne, wi pleacq-Yi urechea la strigqtele mele! Nu tqcea kn faya lacrqmilor mele! Cqci sknt un strqin knaintea Ta, un pribeag, ca toyi pqrinyii mei.

39:13 Abate-Yi privirea dela mine, wi lasq-mq sq rqsuflu, pknq nu mq duc wi sq nu mai fiu!